Timp de patru ani, Afganistanul a trăit sub stăpânirea talibanilor, iar viața femeilor a fost redusă la una fără drepturi și fără speranță. Universitățile, locurile de muncă și spațiile publice le sunt interzise, iar libertățile fundamentale au fost anulate în numele unei interpretări extrem de riguroase a legii islamice.
În ciuda izolării internaționale, regimul taliban a reușit să obțină o recunoaștere simbolică din partea Rusiei, iar unele state din Asia Centrală, China și Emiratele Arabe Unite mențin legături cu Kabulul, deși fără a oficializa relațiile. În schimb, Occidentul rămâne rezervat, deși au fost raportate discuții cu reprezentanți ai unor țări europene și ale Statelor Unite.
Organizațiile internaționale, printre care experții ONU, avertizează însă împotriva normalizării relațiilor cu talibanii, acuzându-i de instaurarea unui regim violent și autoritar, care acționează fără legitimitate și încălcări flagrante ale drepturilor omului. Curtea Penală Internațională a emis chiar mandate de arestare pentru doi lideri talibani, acuzați de persecutarea sistematică a femeilor.
Pe plan intern, aniversarea preluării puterii a fost marcată prin parade și festivități, deși unele evenimente au fost anulate fără explicații oficiale. Steagul emiratului islamic a fost arborat peste tot, iar susținătorii regimului au sărbătorit cu focuri de artificii.
Cu toate acestea, pentru majoritatea afganilor, și mai ales pentru femei, viața sub talibani a însemnat o retragere brutală din spațiul public și o pierdere dramatică a libertăților. Fără educație, fără muncă și fără voce, ele continuă să trăiască într-un regim care le neagă chiar și dreptul la demnitate.