În inima Greciei continentale, departe de agitația litoralului și de clișeele turistice, se întinde o regiune muntoasă în care timpul pare să fi rămas blocat. Aici, printre văi adânci și păduri seculare, 46 de sate construite din piatră sunt legate între ele de o rețea impresionantă de poteci pavate, poduri arcuite și scări săpate direct în stâncă. Acest labirint de piatră, care a asigurat comunicarea și supraviețuirea comunităților locale timp de secole, a fost recunoscut recent ca patrimoniu mondial UNESCO.
Zagorohoria, așa cum este cunoscută zona, se află în Munții Pindus, aproape de granița cu Albania. Denumirea sa, care se traduce prin „satele din spatele muntelui”, reflectă izolarea geografică care a păstrat autenticitatea acestor așezări. Drumurile moderne au pătruns abia în anii ’70 ai secolului trecut, dar înainte de aceasta, locuitorii se deplasau exclusiv pe o rețea ingenios construită de poteci numite kalderimia.
Aceste cărări de piatră, create încă din secolul al XV-lea, au servit păstorilor, negustorilor și pelerinilor, constituind adevărate artere de comunicare între sate. Fiecare traseu a fost proiectat cu o înțelegere profundă a mediului înconjurător, incorporând canale de scurgere a apelor pluviale și adaptându-se perfect reliefului.
Arhitectura satelor respectă o logică comună: casele din piatră se dispun radial în jurul unei piețe centrale, unde un platan secular semnalează prezența apei subterane. Biserica și spațiile comunitare completează acest tablou arhitectonic care pare să fi crescut natural din peisaj.
Podurile de piatră, unele datând din secolul al XVIII-lea, reprezintă adevărate opere de artă inginerească. Construite cu bolți elegante și stâlpi în formă de V pentru a rezista curentilor puternici, aceste structuri au supraviețuit cutremurelor și inundațiilor datorită designului lor inteligent.
Explorarea pe jos a acestor trasee oferă o perspectivă unică asupra modului în care comunitățile s-au adaptat la mediul hostil. Pe măsură ce călătorul avansează pe potecile de piatră, descoperă inscripții care atestă contribuția donatorilor locali, păduri considerate odinioară sacre și o biodiversitate remarcabilă – aproape o treime din speciile de plante ale Greciei prosperă aici.
În ultimii ani, regiunea a cunoscut o renaștere interesantă. Pe lângă turiștii atrași de peisaje și istorie, experți internaționali vin să studiece soluțiile sustenabile de construcție și adaptarea la climă. Casele vechi de secole, construite fără tehnologii moderne, se dovedesc a fi modele de eficiență energetică și adaptabilitate la condițiile locale.
Acest patrimoniu ancestral oferă astfel nu doar o călătorie în timp, ci și lecții valoroase pentru viitor, demonstrând cum o înțelegere profundă a mediului poate genera soluții durabile care trec proba timpului.
About the Author
