La alegerile prezidențiale din Bolivia, programate pe 19 octombrie, se anunță sfârșitul a aproape două decenii de guvernare socialistă. Cu toate acestea, pentru comunitățile indigene și pentru cei care militează pentru protecția mediului, schimbarea la putere nu pare să ofere soluții reale pentru combaterea defrișărilor, incendiilor și poluării din Amazon.
Cei doi candidați care se află în cursa pentru funcția de președinte, senatorul centrist Rodrigo Paz și fostul președinte de dreapta Jorge „Tuto” Quiroga, promit amândoi reforme și progres. Cu toate acestea, criticii susțin că ambii sunt legați de același model economic care a condus la degradarea ambientală masivă în una dintre cele mai bogate zone din punct de vedere biodivers din America de Sud.
Pădurile amazoniene, dintre care 8% se află pe teritoriul Boliviei, joacă un rol esențial în absorbția dioxidului de carbon și în reglarea climei globale. Specialiștii avertizează că defrișările continue pot duce la un punct de criză de neîntors, unde ecosistemul se poate transforma ireversibil.
„Alegerea pe care o avem acum este una între două pericole”, afirmă Ruth Alipaz Cuqui, coordonatoare a unei alianțe indigene și reprezentantă a comunității Uchupiamona. „Se iau angajamente, se adoptă legi, dar pe teren nu se întâmplă nimic.”
Campaniile celor doi candidați includ promisiuni privind controlul incendiilor, agricultura durabilă și proiecte de reîmpădurire. Quiroga propune utilizarea de obligațiuni verzi pentru finanțarea protecției mediului, iar Paz vorbește despre credite de carbon și un guvern dedicat problemelor ecologice.
În ciuda acestor promisiuni, există un scepticism puternic. Chiar și sub conducerea lui Evo Morales, primul președinte indigen al țării, care invoca adesea imagini ale Pachamamei, politicile au permis defrișări masive, exporturi intensive de soia, carne și minerale, și extinderea exploatărilor în Amazon. Doar în 2024, peste 10 milioane de hectare au fost distruse de incendi, iar Bolivia a înregistrat una dintre cele mai mari pierderi de pădure tropicală din lume.
Problemele de mediu au ramas, însă, pe plan secund în dezbaterile electorale, deoarece atenția publică este concentrată pe criza economică acută. Subiecte esențiale, cum ar fi poluarea cu mercur din mineritul aurifer, sunt trecute cu vederea, deși efectele asupra sănătății comunităților locale sunt devastatoare.
Vincent Vos, un cercetător stabilit în regiunea Beni, subliniază gravitatea situației: „Rezervele de apă s-au redus dramatic, precipitațiile au scăzut cu 30%, iar peștii sunt contaminați cu mercur. Oamenii suferă de intoxicații severe.”
Măsurile propuse de unii candidați, precum desființarea titlurilor colective de proprietate și extinderea agriculturii industriale, ar putea agrava și mai mult presiunea asupra mediului, slăbind mecanismele de protecție existente.
Pentru mulți locuitori ai zonelor afectate, decalajul dintre promisiunile politice și realitatea de zi cu zi este copleșitor. Comunitățile indigene se confruntă nu doar cu pierderea teritoriilor și a resurselor, ci și cu otrăvirea directă a mediului în care trăiesc.
„Lupta noastră nu este doar pentru pământ sau apă, ci pentru supraviețuirea noastră ca popor”, mărturisește Ruth Alipaz.
About the Author
