Economia europeană a înregistrat o remarcabilă rezistență în fața șocurilor produse de criza energetică și de inflația record, iar un factor esențial în această echilibrare a fost aportul forței de muncă străine. Potrivit unor analize recente, aproape jumătate din noile locuri de muncă create în ultimii trei ani în Uniunea Europeană au fost ocupate de lucrători veniți din afara blocului.
Fără această contribuție, piețele muncii ar fi fost mult mai tensionate, iar creșterea economică ar fi fost semnificativ mai modestă. Studiile arată că anumite economii majore, cum ar fi cea germană, și-ar fi înregistrat un produs intern brut cu aproape 6% mai mic în absența inputului migrațional. De asemenea, performanța unor state membre care și-au revigorat economia în perioada post-pandemie a fost susținută în mare măsură de forța de muncă străină.
Migrația a compensat scăderea natalității și tendința tot mai mare a lucrătorilor de a opta pentru programe de muncă reduse. Acest fenomen a permis companiilor să-și mențină și să-și extindă producția, temperând în același timp presiunile inflaționiste.
În ciuda beneficiilor economice incontestabile, fluxurile migratorii generează tensiuni politice semnificative. Populația Uniunii Europene a atins un nivel record, iar guvernele de la Berlin la Roma se confruntă cu presiuni electorale pentru limitarea numărului de noi veniți. Această reacție populistă riscă să blocheze viitoarele câștiguri economice și să pună în pericol reziliența pe termen lung a pieței muncii europene.
În concluzie, deși contextul politic este complex, contribuția esențială a migrației la prosperitatea economică a Europei nu poate fi ignorată. Ea rămâne un element cheie pentru contracararea declinului demografic și pentru menținerea competitivității.
About the Author
