Economia europeană a învățat, în ultimii ani, să se bazeze pe aportul forței de muncă străine pentru a face față unor șocuri fără precedent. Potrivit unor analize recente, migrația a jucat un rol esențial în menținerea stabilității și creșterii economice, în ciuda unor presiuni politice tot mai evidente.
În ultimii trei ani, lucrătorii străini au reprezentat aproximativ 9% din totalul forței de muncă, dar au generat jumătate din noile locuri de muncă create în Uniunea Europeană. Fără această contribuție, piețele muncii ar fi fost mult mai tensionate, iar performanța economică ar fi fost semnificativ inferioară.
Un exemplu elocvent este cel al Germaniei, a cărei economie ar fi cu 6% mai mică astăzi fără aportul migranților. De asemenea, redresarea economică a unor state precum Spania a fost susținută semnificativ de forța de muncă străină. Acest fenomen a permis menținerea unui ritm constant de creștere, chiar și în condițiile unor creșteri rapide ale ratelor dobânzilor.
Migrația a compensat, în mare măsură, scăderea natalității și tendința tot mai mare a lucrătorilor de a opta pentru programe de muncă reduse. Aceasta a oferit firmelor posibilitatea de a-și extinde activitatea și a temperat presiunile inflaționiste, deși salariile nu au ținut pasul cu creșterea prețurilor.
Totuși, pe plan politic, situația rămâne tensionată. Populația Uniunii Europene a atins un nivel record de 450 de milioane de locuitori, în timp ce guvernele de la Berlin la Roma adoptă măsuri restrictive privind noi intrări, sub presiunea unor electorate tot mai atrase de partide populiste.
În ciuda rezilienței economice dovedite până acum, există semne de alarmă. Declinul demografic, reacțiile politice restrictive și schimbările în preferințele lucrătorilor amenință să submineze această dinamică pozitivă. Fără o gestionare echilibrată, viitoarele câștiguri economice ar putea fi compromise.
About the Author
