Integrarea mai bună a femeilor, a persoanelor în vârstă, a migranților și a celor cu handicap pe piața muncii ar putea atenua semnificativ lipsa cronică de forță de muncă din Uniunea Europeană. Conform unui raport european recent, aceste grupuri, în prezent subreprezentate, constituie o resursă valoroasă în contextul schimbărilor demografice care amenință să reducă numărul lucrătorilor cu până la 18 milioane până în 2050.
Studia indică faptul că aproximativ 51 de milioane de persoane în vârstă de muncă se află în afara pieței forței de muncă din UE. Majoritatea acestora fac parte din categoriile menționate, iar includerea lor ar contribui nu doar la atingerea obiectivului european privind rata de ocupare de 78% până în 2030, ci și la reducerea sărăciei și la consolidarea coeziunii sociale.
Deși piața muncii europeană se menține robustă, cu o tendință de creștere a ocupării forței de muncă datorită participării sporite a femeilor, persoanelor în vârstă și migranților, există încă obstacole semnificative. De exemplu, rata de participare a femeilor rămâne cu 10 puncte procentuale sub cea a bărbaților, 32 de milioane de femei nefiind angajate din cauza responsabilităților de îngrijire neremunerate, a lipsei serviciilor de childcare și a unor sisteme fiscale care le descurajează activitatea. Extinderea serviciilor de îngrijire a copiilor ar putea crește rata de ocupare a femeilor cu până la 30% în unele state membre și ar contribui la creșterea PIB-ului european cu până la 1,7%.
Persoanele în vârstă (55-64 de ani) sunt, de asemenea, subreprezentate, aproape 20 de milioane fiind în afara pieței muncii din cauza unor politici de pensionare restrictive, a problemelor de sănătate sau a lipsei de flexibilitate. Reformele sistemului de pensii, pensionarea treptată și formarea profesională continuă sunt soluții propuse pentru a le stimula participarea.
Miganții, care se confruntă cu cel mai mare risc de sărăcie (38%), sunt deținători de competențe esențiale, dar sunt împiedicați de bariere lingvistice, nerecunoașterea calificărilor și discriminare. Sprijinul în căutarea unui loc de muncă, formarea lingvistică și proceduri administrative simplificate ar crește șansele lor de integrare.
Persoanele cu handicap înregistrează, de asemenea, o rată de ocupare semnificativ mai mică (56,4%) față de persoanele fără handicap (84%). Sistemele de cote, măsurile anti-discriminare și plasarea eficientă în funcție de aptitudini sunt considerate instrumente eficiente.
Politici coerente și bine concepute, incluzând reforme fiscale, extinderea serviciilor sociale și sprijin pentru formare, ar putea transforma aceste grupuri vulnerabile într-o forță motrice esențială pentru economiile europene.
About the Author
