Oamenii de știință au identificat unele dintre cele mai vechi practici cunoscute de mumificare din lume, datând de acum peste 10.000 de ani, în regiunile din China și Asia de Sud-Est. Acestea preced cu mult mumificarea egipteană, care a apărut ulterior.
Spre deosebire de mumificarea naturală din Chile, unde condițiile de uscare au permis păstrarea resturilor, în zonele tropicale ale Asiei de Sud-Est procesul a implicat tehnici sofisticate. Cercetătorii au analizat schelete găsite în Vietnam, Filipine, Thailanda, Malaysia și Indonezia, descoperind urme de afumare, nu de incinerare.
Studiile au demonstrat că oasele nu au fost supuse unor temperaturi extreme, ci au fost tratate prin expunere controlată la fum pentru a conserva corpul. Această metodă a permis comunităților să păstreze rămășițele apropiate în mod fizic și spiritual.
Practica afumării nu a avut doar un scop funcțional, ci și una simbolică profundă, reflectând credința că spiritul defunctului poate rămâne legat de comunitate și de corpul păstrat. Această descoperire reconfigurează înțelegerea istoriei practicilor funerare și a evoluției ritualurilor umane.