În Cuba, aproximativ 60.000 de deținuți, inclusiv disidenți politici, sunt obligați să muncească în condiții extreme pentru a produce mărfuri destinate atât pieței interne, cât și exportului. Informațiile provin dintr-un raport recent care detaliază modul în care sistemul penitenciar cubanez utilizează forța de muncă a prizonierilor în activități economice profitabile.
Deținuții sunt repartizați în peste 240 de unități, de la închisori clasice până la lagăre de muncă și ferme. Ei sunt puși să desfășoze sarcini variate, cum ar fi lucrări agricole, construcții, colectare de deșeuri sau curățenie în instituții publice. Mulți dintre ei lucrează în ture epuizante, fără echipament adecvat, iar cei care refuză sau protestează sunt supuși la pedepse dure, izolare sau violență fizică.
Printre cele mai dure activități se numără producția de cărbune din lemn de marabu, care este una dintre principalele surse de venit ale țării. Cărbunele cubanez este exportat în special în țări europene precum Spania, Portugalia, Italia, Grecia și Turcia. De asemenea, în închisorile cubaneze se fabrică trabucuri destinate pieței externe, unde deținuții lucrează până la 15 ore pe zi pentru salarii de nimic, în timp ce statul cubanez și partenerii comerciali străini obțin profituri substanțiale.
Uniunea Europeană reprezintă principala piață pentru aceste produse, iar lanțurile de aprovizionare opace fac dificilă identificarea originii forței de muncă. Cu toate acestea, organizații de apărare a drepturilor omului cer măsuri clare împotriva exploatării, inclusiv embargouri pe produsele realizate prin muncă forțată și reevaluarea acordurilor comerciale cu Cuba.
Deși Uniunea Europeană a adoptat recent reglementări care interzic comercializarea produselor fabricate cu muncă forțată, acestea vor intra în vigoare abia în anii următori, iar implementarea va dura timp. Până atunci, zeci de mii de oameni continuă să fie exploatați într-un sistem care le neglijază drepturile și demnitatea.
About the Author
