În Cuba, peste 60.000 de deținuți, inclusiv persoane cu convingeri politice opuse regimului, sunt obligați să muncească în condiții extreme, iar o parte din bunurile produse ajung pe piața europeană. Informațiile provin dintr-un studiu recent care a analizat documente oficiale și mărturii ale foștilor deținuți.
Conform datelor, cei forțați la muncă deservesc o rețea de 242 de unități penitenciare, de la închisori clasice până la lagăre de muncă și ferme. Printre sarcinile impuse se numără lucrări agricole, construcții, colectarea deșeurilor sau curățenia în instituții publice. Foștii deținuți descriu program epuizant, violență și condiții inumane, cu acces limitat la apă, hrană sau îngrijiri medicale.
Una dintre cele mai dure activități este producția de cărbune din lemn de marabu, care se clasează printre principalele produse de export ale Cubei. Țări precum Spania, Portugalia, Italia, Grecia și Turcia sunt printre destinațiile importante. De asemenea, în închisori se fabrică trabucuri sub controlul statului, iar deținuții primesc compensații simbolice, mult sub ceea ce ar câștiga un lucrător liber.
Marjele de profit sunt semnificative, iar lanțurile de aprovizionare sunt intenționat opace, ceea ce face dificilă identificarea provenienței produselor. Organizații de apărare a drepturilor omului solicită măsuri clare împotriva exploatării, inclusiv embargouri selective și suspendarea acordurilor comerciale până când practicile se schimbă.
Un nou regulament european, care va intra în vigoare peste doi ani, interzice comercializarea pe piața comună a produselor realizate cu muncă forțată. Totuși, implementarea va dura, iar statele membre au timp până în 2027 pentru a-și adapta legislațiile.