În ultimii doi ani, s-a observat o tendință îngrijorătoare în mass-media din țările democratice: diseminarea și amplificarea narativilor promovate de Hamas, uneori fără verificarea riguroasă a faptelor. Acest fenomen a condus la acceptarea unor informații care provin din surse cu interese evidente în conflictul din Gaza.
Un exemplu recent este relatat de un editorialist care a preluat, fără rezerve, un studiu susținut de Universitatea Brown, care afirma că în Gaza au murit mai mulți jurnaliști decât în Al Doilea Război Mondial, Vietnam, Iugoslavia și Afganistan la un loc. Afirmația a fost rapid contestată, deoarece cifrele oficiale din alte conflicte – inclusiv cele mondiale – contrazic această comparație. De exemplu, doar în Holocaust au murit peste 1.400 de jurnaliști evrei, iar în cel de-al Doilea Război Mondial, peste 1.400 de jurnaliști ruși și-au pierdut viața.
Cu toate acestea, astfel de mesaje, deși discutabile, capătă rapid amploare în mediile online și sunt preluate ca adevăruri absolute. În spatele lor se află adesea interese politice, finanțări din partea unor state sau grupări radicale, sau pur și simplu lipsa de verificare a surselor.
Această formă subtilă de influențare nu rămâne fără efect. Ea pătrunde nu doar în opinia publică, ci și în comunitățile evreiești și în societatea israeliană, creând diviziuni și slăbind coeziunea. Ironia situației constă în faptul că singura metodă de a contracara astfel de dezinformări ar fi jurnalismul autentic, bazat pe verificare, scepticism și independență.
Când este vorba despre un conflict cu implicații atât de profunde, echivalarea morală dintre teroare și autodeterminare devine periculoasă. Mulți uită că sprijinirea unei mișcări teroriste nu este doar o poziție ideologică, ci poate avea consecințe directe asupra securității și stabilității.
În final, cazul servește ca o reflectare asupra modului în care informația poate fi manipulată și a responsabilității jurnaliștilor și a cititorilor de a cerceta dincolo de titluri și narative convenabile.