Deși aplicațiile fizicii cuantice au transformat tehnologia modernă, esența acestei teorii continuă să fie un subiect de dezbatere aprinsă în rândul oamenilor de știință. La un secol de la formularea ei, interpretarea fenomenelor cuantice divide fizicienii, conform unui studiu recent.
La începutul secolului XX, cercetătorii au descoperit că legile fizicii clasice nu se aplică în universul microscopic. Particulele elementare, precum electronii sau fotonii, se comportă simultan atât ca unde, cât și ca particule, iar proprietățile lor pot exista în mai multe stări simultan.
În 1925, Erwin Schrödinger și Werner Heisenberg au pus bazele unui formalism matematic capabil să descrie aceste fenomene prin intermediul unei „funcții de undă”. Această abordare probabilistică a permis dezvoltarea unor tehnologii revoluționare, de la lasere la dispozitivele electronice moderne.
Totuși, în ciuda succeselor practice, înțelegerea profundă a teoriei rămâne un mister. Un sondaj realizat în rândul a peste 1.100 de fizicieni a evidențiat lipsa unui consens privind interpretarea corectă a realității cuantice.
O treime dintre cercetători susțin „interpretarea de la Copenhaga”, conform căreia o particulă își stabilește proprietățile doar în momentul măsurării, „colapsând” funcția de undă. Alții (15%) optează pentru teoria „lumilor multiple”, care presupune existența unor universuri paralele pentru fiecare rezultat posibil.
Deși majoritatea fizicienilor recunosc limitele teoriilor actuale, doar 24% sunt convinși că interpretarea lor preferată este cea corectă. Trei sferturi consideră că va fi necesară o teorie mai completă în viitor.
Până atunci, cercetătorii continuă să lucreze în domenii precum calculatoarele cuantice sau criptografia, urmând vechea maximă: „Taci și calculează!”. Fizica cuantică rămâne, astfel, una dintre cele mai fascinante și enigmatici ramuri ale științei.
About the Author
