În ultima perioadă, sistemul energetic al Rusiei se confruntă cu provocări semnificative, iar tensiunile de pe piața combustibililor devin tot mai acute. Refinăriile importante din țară au intrat în atenția unor atacuri repetate, iar capacitatea de procesare a petrolului a scăzut vizibil. În regiunea Primorie, șoferii se confruntă cu cozi lungi la pompele de benzină, iar prețurile grosistelor au atins niveluri record.
Schimbarea tactică de atac a dus la avarierea unor unități cheie de prelucrare, inclusiv a celor de hidrocracare și cracare catalitică. Rafinăriile din Ryazan, Novokuibyshevsk și Volgograd și-au redus activitatea sau au oprit complet primirea de țiței. Aceste instalații, construite cu tehnologie occidentală, se confruntă acum cu dificultăți majore în a găsi piese de schimb și catalizatori performanți, după întreruperea aprovizionării din Europa și Statele Unite.
Problemele tehnologice se combină cu o distribuție dezechilibrată a resurselor. Capacitățile de procesare sunt concentrate în vestul țării, în timp ce cererea de combustibil crește semnificativ în regiunile estice. Transportul pe distanțe lungi implică costuri suplimentare și expun lanțurile logistice la riscuri majore.
De asemenea, raza de acțiune a dispozitivelor folosite în atacuri a crescut, permițând atingerea unor obiective considerate până acum inaccesibile. Apărarea aeriană a întregii infrastructuri petroliere, răspândită pe un teritoriu imens, devine o sarcină aproape imposibilă.
Ca urmare, industria petrolieră rusă, considerată odată un pilon al economiei, se află acum într-o poziție vulnerabilă, cu implicații serioase atât pe plan intern, cât și pe cel extern.
About the Author
