În numeroase cartiere din sud-vestul Birminghamului, steagurile Union Jack și Crucea Sfântului George împodobesc stâlpii de iluminat public. Ceea ce a început ca o inițiativă locală la Weoley Castle s-a răspândit rapid și în alte orașe precum Manchester, Newcastle sau Norwich.
Totul a pornit de la un incident care a implicat o elevă de 12 ani, căreia i s-a interzis să poarte o rochie cu modelul steagului britanic în cadrul unei activități școlare. Ca reacție, a luat naștere grupul Weoley Warriors, care și-a propus să promoveze mândria națională prin acțiuni simbolice. Campania lor de strângere de fonduri a depășit suma de 14.000 de lire sterline.
Însă nu toți locuitorii văd acest gest ca pe unul pur patriot. Unii consideră că steagurile au fost preluate de grupuri de extremă dreapta, asociindu-le cu mișcări controversate din trecut. Alții, dimpotrivă, susțin că ele reprezintă unitate și apartenență.
Specialiștii în științe sociale subliniază că proliferarea drapelelor este mai mult decât o simplă expresie de patriotism; este și un semn al nemulțumirii față de guvern, al temerilor legate de scăderea calității vieții și al sentimentului că cetățenii obișnuiți nu sunt ascultați.
Într-o societate unde aceste simboluri au fost asociate uneori cu xenofobia, reacțiile sunt polarizate. Unii se declară mândri, alții se simt intimidați. Autoritățile investighează deja cazuri de vandalism legate de aceste manifestări.
Rămâne de văzut dacă acest val de simbolism național va fi efemer sau va deveni o prezență constantă, reflectând tensiunile și speranțele unei societăți în plină transformare.
About the Author
