Cercetătorii care activează în regiunile polare se confruntă cu un fenomen complex și alarmant: microbii care trăiesc în gheață și zăpadă joacă un rol dublu, accelerând topirea, dar în același timp oferind soluții parțiale pentru încetinirea acestui proces. În contextul în care zone precum Arctica se încălzesc mult mai rapid decât media globală, înțelegerea acestor mecanisme devine vitală.
Pe ghețarii din Svalbard, Norvegia, oamenii de știință descoperă că microorganismele adaptate la frig produc pigmenți întunecați care absorb căldura solară, ducând la o topire accelerată. Acest proces, denumit „întunecare biologică”, este vizibil chiar și din spațiu și contribuie semnificativ la reducerea suprafețelor glaciare.
În același timp, unele comunități microbiene consumă metan, un puternic gaz cu efect de seră, reducând astfel emisiile care altfel ar amplifica încălzirea globală. Această capacitate de a limita degajarea de metan subliniază importanța biologică a ecosistemelor glaciale, care adăpostesc forme de viață unice, adaptate la condiții extreme.
Ghețarii nu sunt simple masive de gheață, ci ecosisteme complexe, comparabile cu pădurile tropicale sau solurile fertile. Fiecare centimetru cub de zăpadă sau gheață găzduiește mii de microorganisme, de la bacterii și alge la virusuri și animale microscopice. Pierderea acestor habitate nu reprezintă doar o pagubă ecologică, ci și una științifică și economică, dată fiind potențialul lor necunoscut.
Cu fiecare verbe mai caldă, ghețarii se retrag, iar timpul de acțiune se reduce. Propuneri precum crearea unei bănți internaționale de microbi polari ar putea salva o parte din biodiversitatea care dispare odată cu gheața. Fără intervenție, nu numai ecosistemele polare vor suferi, ci și regiunile dependente de apele provenite din topirea ghețarilor.
About the Author
